🔥 Intro
Orașul e gol, pașii mei răsună pe asfalt,
Gânduri grele, frate, fiecare pas e un atac.
Am pierdut oameni, am pierdut nopți, dar m-am ridicat,
Și dacă viața mă lovește, eu lovesc înapoi, curat.
⸻
🎤 Refren
Foc și umbre în piept, simt greutatea vieții,
Lumea fuge de adevăr, eu rămân cu cicatrici.
Nimeni nu mă ține jos, nimeni nu-mi spune cum să fiu,
Sunt doar eu cu drumul meu, cu durerea și focul ăsta viu.
⸻
🖤 Vers 1
Am văzut trădări, frate, oamenii schimbă mască,
Prietenii azi-s lângă mine, mâine doar fantomă goală.
Am pus sufletul la pământ, dar n-am lăsat să cad,
Știu că durerea mă definește și mă face mai tare, brat.
Am dormit pe asfalt, am plâns în ploaie fără cuvinte,
Dar m-am ridicat, frate, cu pumnii strânși, cu mintea limpede.
Am urcat pe drumuri reci, singur, fără scut,
Dar fiecare cicatrice e dovada că n-am pierdut.
⸻
🎤 Refren
Foc și umbre în piept, simt greutatea vieții,
Lumea fuge de adevăr, eu rămân cu cicatrici.
Nimeni nu mă ține jos, nimeni nu-mi spune cum să fiu,
Sunt doar eu cu drumul meu, cu durerea și focul ăsta viu.
⸻
🔪 Vers 2
Nu mai cred în vorbe, doar în fapte care ard,
Cei care pleacă, frate, nici nu merită să-i simt în gând.
Mă ridic iar și iar, cu sânge pe palme și pe suflet,
Căci viața nu-i blândă, dar eu sunt mai tare decât regret.
Străzile mă cunosc, umbrele-mi vorbesc încet,
Nu cer iertare, nu cer nimic, doar să simți ce-am simțit.
Fiecare pas e luptă, fiecare beat e durere,
Dar dacă mă vezi acum, știi că am trecut prin infern.
⸻
🎤 Refren final
Foc și umbre în piept, simt greutatea vieții,
Lumea fuge de adevăr, eu rămân cu cicatrici.
Nimeni nu mă ține jos, nimeni nu-mi spune cum să fiu,
Sunt doar eu cu drumul meu, cu durerea și focul ăsta viu.
