Noaptea mea

🔥 Intro

Orașul e gol, pașii mei răsună pe asfalt,

Gânduri grele, frate, fiecare pas e un atac.

Am pierdut oameni, am pierdut nopți, dar m-am ridicat,

Și dacă viața mă lovește, eu lovesc înapoi, curat.

⸻

🎤 Refren

Foc și umbre în piept, simt greutatea vieții,

Lumea fuge de adevăr, eu rămân cu cicatrici.

Nimeni nu mă ține jos, nimeni nu-mi spune cum să fiu,

Sunt doar eu cu drumul meu, cu durerea și focul ăsta viu.

⸻

🖤 Vers 1

Am văzut trădări, frate, oamenii schimbă mască,

Prietenii azi-s lângă mine, mâine doar fantomă goală.

Am pus sufletul la pământ, dar n-am lăsat să cad,

Știu că durerea mă definește și mă face mai tare, brat.

Am dormit pe asfalt, am plâns în ploaie fără cuvinte,

Dar m-am ridicat, frate, cu pumnii strânși, cu mintea limpede.

Am urcat pe drumuri reci, singur, fără scut,

Dar fiecare cicatrice e dovada că n-am pierdut.

⸻

🎤 Refren

Foc și umbre în piept, simt greutatea vieții,

Lumea fuge de adevăr, eu rămân cu cicatrici.

Nimeni nu mă ține jos, nimeni nu-mi spune cum să fiu,

Sunt doar eu cu drumul meu, cu durerea și focul ăsta viu.

⸻

🔪 Vers 2

Nu mai cred în vorbe, doar în fapte care ard,

Cei care pleacă, frate, nici nu merită să-i simt în gând.

Mă ridic iar și iar, cu sânge pe palme și pe suflet,

Căci viața nu-i blândă, dar eu sunt mai tare decât regret.

Străzile mă cunosc, umbrele-mi vorbesc încet,

Nu cer iertare, nu cer nimic, doar să simți ce-am simțit.

Fiecare pas e luptă, fiecare beat e durere,

Dar dacă mă vezi acum, știi că am trecut prin infern.

⸻

🎤 Refren final

Foc și umbre în piept, simt greutatea vieții,

Lumea fuge de adevăr, eu rămân cu cicatrici.

Nimeni nu mă ține jos, nimeni nu-mi spune cum să fiu,

Sunt doar eu cu drumul meu, cu durerea și focul ăsta viu.