Strofa 1:
Trăim într-o lume unde zâmbetul e masca de serviciu,
Și cine-ți dă mâna azi, mâine-ți pune piedică din principiu.
Alerg printre oameni care vor să pară frați,
Dar când e greu îi vezi cum fug, că-s toți actori, nu bărbați.
Pe stradă vezi lux și faimă, dar în spate e noroi,
Și cine urlă că-i curat, ăla sigur ascunde gunoi.
Am crescut în blocuri unde prietenia are preț,
Și loialitatea moare prima când interesu’ e mai greu decât respect.
---
Pre-refren:
E lume perversă, hoață, fără suflet, fără frică,
Toți zic că-ți sunt aproape, dar trag alt drum când viața pică.
Și în jungla asta urbană trebuie să fii treaz mereu,
Că dacă-ți lași spatele descoperit, te-ngroapă chiar „prietenul” tău.
---
Refren:
Lume perversă, te minte frumos, te fură pe tăcute,
Îți jură că mor pentru tine, da’ fac pact cu oricine-i ajută.
Și în lumea asta rece, doar banii sunt rege, nu omul,
De-aia merg atent, cu ochii deschiși, că altfel îți pierzi drumul.
Lume perversă, lumea lor e plină de fum și mască,
Eu mi-am ținut sufletul curat chiar dacă viața-a fost hărțuială grea.
Și nu mă schimb pentru nimeni, oricât ar vrea să mă tragă-n jos,
Că știu prea bine cine sunt și-am învățat pe pielea mea ce-i periculos.
---
Strofa 2:
Ei vor să pari slab, ca să te poată controla,
Și când strălucești un pic, te vor vedea doar ca un rival.
De la masă până-n stradă, toți joacă piese pe dos,
Te laudă cu gura, dar cu inima-ți pregătesc un loc frumos… de prost.
Am văzut pe pielea mea cum banii schimbă caractere,
Cum un om liniștit devine lup în două secunde, fără pretexte.
De-aia n-am cerut nimic, tot ce am am construit singur,
Și azi, când lumea mă privește, vede cine sunt cu adevărat, nu prin zvonuri.
---
Refren final:
Lume perversă, te minte frumos, te fură pe tăcute,
Îți jură că mor pentru tine, da’ fac pact cu oricine-i ajută.
Și în lumea asta rece, doar banii sunt rege, nu omul,
De-aia merg atent, cu ochii deschiși, că altfel îți pierzi drumul.
Lume perversă, dar eu rămân tare, rămân drept,
Că am învățat că nu oricine merită să-l numești prieten adevărat.
Și dacă drumul meu e greu, îl duc până la capăt, fără rost,
Că lumea asta hoață n-o să mă schimbe niciodată — am suflet curat, nu fals, nu fioros.
---
