Strofa 1
M-am născut cu inima deschisă,
Cu soarele prins în priviri,
Am iubit până la margine,
Fără plasă, fără ziduri, fără scutiri.
Am pierdut ce credeam veșnic,
Sub cerul care nu iartă,
Dar n-am închis ușa iubirii,
Deși durerea m-a ars pe toată.
Pre-refren
Din cenușă m-am ridicat,
Cu lacrimi scrise pe obraz,
Viața m-a frânt, m-a încercat,
Dar sufletul n-a spus „pas”.
Refren
Hei, viață, nu m-ai doborât,
M-ai făcut mai vie, mai trezită,
Din foc și dor eu m-am clădit,
Cu inima rănită, dar iubită.
Hei, viață, uită-te la mine,
Încă dansez, încă sper,
Am pierdut, dar știu prea bine:
Iubirea nu moare, se cere.
Strofa 2
A venit o privire târzie,
Când nu mai ceream nimic,
Două suflete, o tăcere,
Și-un „acasă” spus dintr-un clic.
Nu promisiuni, nu jurăminte,
Doar mâini care stau, nu pleacă,
Liniște pusă peste răni vechi,
Și timp care nu mai atacă.
Pre-refren 2
Am ales să cred din nou,
Chiar și când frica șoptea,
Că uneori viața-ți dă darul
După ce tot ți-a luat deja.
Refren
Hei, viață, nu m-ai doborât,
M-ai făcut mai vie, mai trezită,
Din lacrimi, dor și infinit,
Mi-am făcut o inimă locuită.
Hei, viață, nu-ți port pică,
Ți-am iertat fiecare rană,
Că m-ai învățat, pas cu pas,
Să iubesc fără să cer garanție deplină.
Bridge
Dacă mâine n-o fi ușor,
Știu să respir, să rămân,
Am trecut prin iad și dor,
Și tot aleg să spun „da” acum.
Ultimul refren (mai intens)
Hei, viață, uite-mă aici,
Femeie vie, nu frântă,
Am iubit, am murit puțin,
Dar m-am întors mai trezită.
Outro
Și dacă totul se termină,
Eu știu ce-am fost și ce sunt:
O inimă care-a ales
Să trăiască. Să iubească. Să fie.