Buneii

Strofa 1

La Găuzeni, la deal și vale,

Stau bunicii mei cei tare.

Bunica Valentina-i foc,

Bunelu-i Valodia de-al lui Mare, om cu noroc!

Muncitori de dimineață,

N-au odihnă-n toată viața,

„Hai la lucru!” – strigă ea,

„Oi, mă doare șchinarea mea!” – zice el așa.

Refren (liu-liu)

Liu-liu, liu-liu, râdem un pic,

Se mai ceartă, da-s voinici!

Liu-liu, liu-liu, glumesc mereu,

Da’ înainte merg și-i greu!

---

Strofa 2

Valodia are Fiat alb,

Cam bătrânel, da’ merge braviș, clar!

Tușește, scârțâie, oftează puțin,

Da’ bunelu zice: „Încă ține bine, țin!”

Valentina: „Of-of-of,

Iepurii iar s-or înmulțit, noroc!”

Vaca muge, oile strigă,

Casa-i mare, munca-i multă, dar nu-i frică!

Refren (liu-liu)

Liu-liu, liu-liu, ce mai haz,

„Mă doare capul!” – „Las’, că trece azi!”

Liu-liu, liu-liu, spatele-i greu,

Da’ bunicii mei nu se dau pe loc, nu-s de neam rău!

---

Strofa 3

„Mă doare piciorul!” – „Șezi oleacă!”

„Nu pot, că-i lucru!” – și iar se-apucă.

Tensiune mare, capul cam greu,

Da’ ei merg înainte, cum știu doar ei, mereu.

Cuhnea-i fașie, și mai fașie,

Reparații – altă veselie!

Bate ciocanul, cade-un cui,

Râd amândoi: „Ei, las’, nu-i bai, mai pui!”

Refren final (liu-liu)

Liu-liu, liu-liu, bunici de soi,

Cu glume, muncă și nevoi.

Liu-liu, liu-liu, râs și dor,

Valentina și Valodia – comoara mea de neam și spor!