Strofa 1
La Găuzeni, la deal și vale,
Stau bunicii mei cei tare.
Bunica Valentina-i foc,
Bunelu-i Valodia de-al lui Mare, om cu noroc!
Muncitori de dimineață,
N-au odihnă-n toată viața,
„Hai la lucru!” – strigă ea,
„Oi, mă doare șchinarea mea!” – zice el așa.
Refren (liu-liu)
Liu-liu, liu-liu, râdem un pic,
Se mai ceartă, da-s voinici!
Liu-liu, liu-liu, glumesc mereu,
Da’ înainte merg și-i greu!
---
Strofa 2
Valodia are Fiat alb,
Cam bătrânel, da’ merge braviș, clar!
Tușește, scârțâie, oftează puțin,
Da’ bunelu zice: „Încă ține bine, țin!”
Valentina: „Of-of-of,
Iepurii iar s-or înmulțit, noroc!”
Vaca muge, oile strigă,
Casa-i mare, munca-i multă, dar nu-i frică!
Refren (liu-liu)
Liu-liu, liu-liu, ce mai haz,
„Mă doare capul!” – „Las’, că trece azi!”
Liu-liu, liu-liu, spatele-i greu,
Da’ bunicii mei nu se dau pe loc, nu-s de neam rău!
---
Strofa 3
„Mă doare piciorul!” – „Șezi oleacă!”
„Nu pot, că-i lucru!” – și iar se-apucă.
Tensiune mare, capul cam greu,
Da’ ei merg înainte, cum știu doar ei, mereu.
Cuhnea-i fașie, și mai fașie,
Reparații – altă veselie!
Bate ciocanul, cade-un cui,
Râd amândoi: „Ei, las’, nu-i bai, mai pui!”
Refren final (liu-liu)
Liu-liu, liu-liu, bunici de soi,
Cu glume, muncă și nevoi.
Liu-liu, liu-liu, râs și dor,
Valentina și Valodia – comoara mea de neam și spor!