Iarna

Negreșit că, sus în ceruri,

Soarele fiind aprins,

Nu se simte frigul, gerul,

Care astăzi ne-a cuprins.

Negreșit, focul din soare,

Nu-l plătește Dumnezeu!

Însă noi plătim, sărmanii,

Lemne și cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte

Pe pământul înghețat,

Ca să vezi cât e de jalnic,

Să tot tremuri nencetat!

Tu, care-ți iubești făptura,

N-ai mai zice un cuvânt

Și-ai opri crivățul aspru,

Să mai sufle pe pământ!