Strofa 1
Ultima zi, soarele cade încet,
Privirea lui se pierde, dar sufletul e drept.
Își amintește drumuri, prieteni și greșeli,
Tot ce-a trăit se scrie în clipele grele.
---
Strofa 2
Pe străzi pustii, umbrele îl cheamă,
Dar în inimă arde încă o flacără.
Se gândește la ce lasă în urmă,
Un nume, o poveste, o inimă bună.
---
Strofa 3
Își dorește să fie iubit, nu uitat,
Să rămână în cântec, în vers, în păcat.
Să lase un semn, un mesaj pentru lume,
Că viața e scurtă, dar plină de nume.
---
Strofa 4
Își vede copilul, zâmbetul curat,
Își vede iubirea, ce l-a salvat.
Își vede orașul, luminile reci,
Și știe că timpul nu-l mai petrece.
---
Strofa 5
Ultima dorință – să fie pace,
Să nu mai fie războaie ce ard și desfac.
Să lase în urmă un drum de lumină,
Un vers, o lecție, o inimă divină.
---
Strofa 6
Respiră adânc, se ridică spre cer,
Nu mai e teamă, nu mai e mister.
Ultima zi, dar sufletul zboară,
Lasă iubire, nu lasă povară.
---
Refren (emoționant)
Ultima zi, dar nu-i sfârșitul,
În amintiri rămâne începutul.
Tot ce-a simțit, tot ce-a iubit,
În inimile voastre va fi scris.
Ultima zi, dar nu-i tăcere,
E un cântec ce strigă putere.
Omul se stinge, dar lasă lumină,
Viața lui merge, poveste divină.
---