Untitled

Strofa 1:
Eu port barbă-n dor de tatăl meu,
Nu-i stil, e durere, e sufletul greu,
Am vrut să-i spun multe, dar n-am mai apucat,
Și-acuma vorbesc cu el… doar în gând, neîncetat.

Am căzut de mii de ori, m-am ridicat,
Că el m-a-nvățat să nu stau îngenuncheat,
Chiar dacă viața m-a rupt în bucăți,
Îi port numele-n mine… și merg mai departe, frați.

⸻

Refren:
Eu port barbă-n dor de tatăl meu,
Strig în noapte, dar nu-mi răspunde greu,
Inima mea arde, nu mai pot s-o țin,
Fără tine, tată… nu mai sunt deplin.

Eu port barbă, lacrimi nevăzute,
Amintiri ce dor, dar nu sunt pierdute,
Te port în mine, oriunde aș fi,
Tatăl meu ești tu… până voi muri.

⸻

Strofa 2:
Mi-ai zis: „Fii bărbat, orice-ar fi greu”,
Și-acum duc lumea asta singur, pe pieptul meu,
Nu mai e nimeni să-mi spună „e bine”,
Doar vocea ta veche mai luptă în mine.

Când viața mă strânge și nu mai respir,
Mă uit spre cer și în tăcere te strig,
Poate nu vii… dar simt că ești aproape,
În fiecare pas, în fiecare noapte.

⸻

Bridge (emoțional, mai lent):
Dacă m-ai auzi… ți-aș spune că mi-e dor,
Că încă sunt copilul tău… nu doar un om,
Aș da orice clipă să te mai văd o dată,
Să-ți spun „te iubesc”… nu doar în șoaptă.

⸻

Refren (final, mai puternic):
Eu port barbă-n dor de tatăl meu,
Strig în noapte, dar nu-mi răspunde greu,
Inima mea arde, nu mai pot s-o țin,
Fără tine, tată… nu mai sunt deplin.

Eu port barbă, lacrimi nevăzute,
Amintiri ce dor, dar nu sunt pierdute,
Te port în mine, oriunde aș fi,
Tatăl meu ești tu… până voi muri.