Încerc s-aleg cuvinte din tot ce am în cap,
În cerc alerg si ține minte, pot să cad
Cu tine-n minte, să-mi fac curaj să scriu ce simte
Inima, nu minte, trece peste clipe triste, cratima,
Ce leagă diferite piste, face focul să existe, lirica
N-o poate mimica, nu-i ține locul nimica pe lume,
În traducere vă spune, ce s-aleagă dintre liste,
Care-i scopul să insiste, care cale o va lumina,
Cum sa persiste când începe să se-ntunece.
Când se termină totul, lipsit de continuare,
Inima-ți găsește rostul! Căci ea limite nu are!
Și răsare din cenușă, dar îți ascunde costul,
N-ai decât să ai răbdare până ajungi la ușă.
Unde mi-e locul? Îmi scapă printre degete totul,
Nu pot produce. Zici că-i norocul? Văd cum se duce.
Dar voi căra cu mine focul, sub orice formă,
Și-mi scuzați flacăra, scopul... să văd reformă
Prezint o diferită dogmă într-o lume uniformă
Haosul a ars, e scrum, imaginile le transformă-
N drum spre adânc, in calea unde oamenii încă-și plâng de mila, și când cânt îmi e silă de cât de mică-i
Încă, lumea asta-n care credem,
ignorând realitatea, s-a ales sa n-o percepem.
Când se termină totul, lipsit de continuare,
Inima-ți găsește rostul! Căci ea limite nu are!
Și răsare din cenușă, dar îți ascunde costul,
N-ai decât să ai răbdare până ajungi la ușă.
Între valuri și furtuni, aburi cu gust de sare,
Orizontul dispare, tu-njuri, tuni! Sunetul se pierde-n zare,
Dar și si prin ape tulburi, ea bate fară-ncetare.
Și când vrei o scăpare? Îți construiește drumuri.
De temeri să te scuturi. Nu-i nicio întrebare,
Când ești prins între bare, inima e tare si îți va ține scuturi.
Când se termină totul, lipsit de continuare,
Inima-ți găsește rostul! Căci ea limite nu are!
Și răsare din cenușă, dar îți ascunde costul,
N-ai decât să ai răbdare până ajungi la ușă.
By: Rolland
SynthVintage663
