Adrian Negrut, Berechiu

Am plecat din Berechiu cu visul în spinare,

Cu doru-n piept ascuns și-o poză-n buzunare.

Prin lume-am tras din greu, ziua noapte muncitor,

Dar gândul tot acolo, la satul meu cu dor.

Străin printre străini, accentul mă trăda,

Dar nu mi-am uitat neamul, nici graiul, nici casa mea.

Că banul nu-i fericire, e doar un pas pe drum,

Acasă-i unde sufletul te cheamă zi de-acum.

Refren

Berechiu, Berechiu, satul meu natal,

Oriunde-aș fi prin lume, la tine vreau să stau.

Cu frații mei plecați, ne-ntoarcem iar acasă,

Berechiu-i viața noastră, mândrie românească.

Strofa 2

Prin Germania, Spania, Italia ori Anglia,

Românu-și poartă satul în inimă, nu fala.

Muncim, strângem bani, ne rupem spatele-n ani,

Pentru mama, pentru tata, pentru copiii dragi.

Dar când vine concediu’ și drumu-i spre Ardeal,

Parcă bate altă inimă când intru-n sat la deal.

La poartă-s amintiri, la masă-i voie bună,

Acolo-i adevărul, nu lumea aia nebună.

Refren

Berechiu, Berechiu, satul meu natal,

Oriunde-aș fi prin lume, la tine vreau să stau.

Cu frații mei plecați, ne-ntoarcem iar acasă,

Berechiu-i viața noastră, mândrie românească.

Strofa 3

Și-ntr-o zi ne-om întoarce definitiv, frate,

Cu tot ce-am strâns în viață, bune și păcate.

Să facem casă mare, să se-audă râs de copii,

Să știe lumea-ntreagă de unde am pornit.

Că satul nu moare cât timp îl porți în piept,

Berechiu-i legământul ce-l ținem drept.

Lumea-i mare, dar sufletul știe exact,

Că nicăieri nu-i mai bine ca-acasă, în sat.

Refren

Berechiu, Berechiu, satul meu natal,

Oriunde-aș fi prin lume, la tine vreau să stau.

Cu frații mei plecați, ne-ntoarcem iar acasă,

Berechiu-i viața noastră, iubire românească.