Am plecat din Berechiu cu visul în spinare,
Cu doru-n piept ascuns și-o poză-n buzunare.
Prin lume-am tras din greu, ziua noapte muncitor,
Dar gândul tot acolo, la satul meu cu dor.
Străin printre străini, accentul mă trăda,
Dar nu mi-am uitat neamul, nici graiul, nici casa mea.
Că banul nu-i fericire, e doar un pas pe drum,
Acasă-i unde sufletul te cheamă zi de-acum.
Refren
Berechiu, Berechiu, satul meu natal,
Oriunde-aș fi prin lume, la tine vreau să stau.
Cu frații mei plecați, ne-ntoarcem iar acasă,
Berechiu-i viața noastră, mândrie românească.
Strofa 2
Prin Germania, Spania, Italia ori Anglia,
Românu-și poartă satul în inimă, nu fala.
Muncim, strângem bani, ne rupem spatele-n ani,
Pentru mama, pentru tata, pentru copiii dragi.
Dar când vine concediu’ și drumu-i spre Ardeal,
Parcă bate altă inimă când intru-n sat la deal.
La poartă-s amintiri, la masă-i voie bună,
Acolo-i adevărul, nu lumea aia nebună.
Refren
Berechiu, Berechiu, satul meu natal,
Oriunde-aș fi prin lume, la tine vreau să stau.
Cu frații mei plecați, ne-ntoarcem iar acasă,
Berechiu-i viața noastră, mândrie românească.
Strofa 3
Și-ntr-o zi ne-om întoarce definitiv, frate,
Cu tot ce-am strâns în viață, bune și păcate.
Să facem casă mare, să se-audă râs de copii,
Să știe lumea-ntreagă de unde am pornit.
Că satul nu moare cât timp îl porți în piept,
Berechiu-i legământul ce-l ținem drept.
Lumea-i mare, dar sufletul știe exact,
Că nicăieri nu-i mai bine ca-acasă, în sat.
Refren
Berechiu, Berechiu, satul meu natal,
Oriunde-aș fi prin lume, la tine vreau să stau.
Cu frații mei plecați, ne-ntoarcem iar acasă,
Berechiu-i viața noastră, iubire românească.