Paradis reconstruit

E ultimul sumbru-asfinţit în paradis,

Luna-şi ia masca şi merge în vis,

Soarele-i mort,serafimii l-au plîns,

Focul cel veşnic,iată,s-a stins.

Îngeri în goană, fugind peste zări,

Fără ştiinţă,cu mii remuşcări,

Pleacă cu toţii spre-a lor scăpare,

Pleacă cu toţii,fără suflare.

Demult au trecut în nefiinţă cu toţii,

În rînduri ei merg, pe calea morţii.

Mai mulţi şi mai mulţi, pe clipă ce trece,

Se-adună cu miile spre locul rece.

-Mai este scăpare! Din rînduri răsună,

-Acolo spre cer, la Domnul,prin rugă!

Doar ei împreună focul vor aprinde

Şi răul ce-i paşte nu-i va învinge.

Doar prin credinţă acas-au venit,

Şi focul cel veşnic din nou l-au aprins,

Pe cer un nou soare din scrum s-a ivit,

Şi luna-şi ia masca,visul s-a stins.