E ultimul sumbru-asfinţit în paradis,
Luna-şi ia masca şi merge în vis,
Soarele-i mort,serafimii l-au plîns,
Focul cel veşnic,iată,s-a stins.
Îngeri în goană, fugind peste zări,
Fără ştiinţă,cu mii remuşcări,
Pleacă cu toţii spre-a lor scăpare,
Pleacă cu toţii,fără suflare.
Demult au trecut în nefiinţă cu toţii,
În rînduri ei merg, pe calea morţii.
Mai mulţi şi mai mulţi, pe clipă ce trece,
Se-adună cu miile spre locul rece.
-Mai este scăpare! Din rînduri răsună,
-Acolo spre cer, la Domnul,prin rugă!
Doar ei împreună focul vor aprinde
Şi răul ce-i paşte nu-i va învinge.
Doar prin credinţă acas-au venit,
Şi focul cel veşnic din nou l-au aprins,
Pe cer un nou soare din scrum s-a ivit,
Şi luna-şi ia masca,visul s-a stins.