Povestea Unei Fete

Umbre pe perete, trecutu' n-o iartă,

Lacrimi curg pe față, povestea e amară.

Străzi goale, șoapte ce-n noapte se pierd,

Visuri spulberate sub un cer de oțel.

Strigă în tăcere, dar nimeni nu-o aude,

O inimă frântă printre străzi ude.

Speranța-i departe, doar ecou în gol,

Fata scrie-n suflet un trist protocol.

Păpuși fără suflet, decor de beton,

Ea rămâne-n umbră, prinsă-n prizon.

O lume crudă, ochii ei spun povești,

Un film alb-negru, fără final ferice.

Ziduri înalte, nu vede orizont,

Căutând un sens, într-un labirint strâmt.

Răni ascunse sub un zâmbet fals,

Fata asta e o piesă într-un dans macabru.

Timpul trece, dar cicatricile rămân,

Ea învață să trăiască, dar doar pe jumătate.

Își caută vocea în liniștea grea,

O luptătoare, dar lumea-i prea rea.

Strigă în tăcere, dar nimeni nu-o aude,

O inimă frântă printre străzi ude.

Speranța-i departe, doar ecou în gol,

Fata scrie-n suflet un trist protocol.