Prințesa ta”
Intro (vorbit, cu ecou)
Petru…
asta nu-i doar o piesă…
e viața noastră…
Strofa 1
Într-o seară, printre rânduri de pământ,
Tro Sera, muncă grea, dar destin sfânt.
Două priviri, nimic nu era planificat,
Dar inima mea pe loc te-a ales, te-a chemat.
20 iunie, m-ai întrebat încet,
„Vrei să fii prințesa mea?” — și-am zis da, complet.
Am început de jos, fără nimic,
Dar aveam iubire… și asta era tot ce-i strict.
Pre-refren
Au venit ani grei, drumuri lungi,
Dar n-ai fugit, chiar când a fost prea mult.
Refren
Petru, tu ești casa mea,
Chiar și când viața ne despărțea.
Prin dor, prin lacrimi, prin tot ce-a durut,
Am rămas o familie, n-am renunțat, n-am căzut.
Pentru trei copii, pentru noi doi,
Pentru fiecare zi când te-ai rupt pentru noi.
Te iubesc, chiar dacă nu spun des,
Tu ești regele meu, eu prințesa ta, mereu ales.
Strofa 2
29 iulie, seara târziu,
Petrus a venit, vis devenit viu.
Numele tău, scris în destin,
Prima noastră minune, primul „amin”.
25 martie, Spania te-a chemat,
Pentru un trai mai bun, ai plecat, ai sacrificat.
26 martie, 11:11 fix,
Damian s-a născut — semn divin, nimic întâmplător, nimic risip.
Refren
Petru, tu ești casa mea,
Chiar și când oceanul ne despărțea.
Opt luni de dor m-au rupt în două,
Dar iubirea noastră a fost mai nouă.
Strofa 3
Munți, Spania, o casă mică,
Amintire frumoasă, dar inimă frântă un pic.
1 decembrie, înapoi acasă,
La greu, la mama mea, viață apăsată.
18 martie, aeroport Chișinău,
17:49 — te-am văzut, am știut: „ești al meu”.
1 aprilie, tu la muncă din nou,
Iar eu cu două linii… viață iar în noi.
Refren (mai emoțional)
Poate-ai fost surprins, poate n-ai zâmbit,
Dar Dumnezeu știa ce ne-a hărăzit.
Pentru că iubirea noastră nu-i ușoară,
Dar e adevărată, e rară.
Strofa 4
11 august, casa noastră-n Zaim,
Un sat străin, dar visul era plin.
11 decembrie, 13:55,
Melissa a venit — prințesa lui tata, lumina din noi, din casă.
Băieții 4 și 2, ea o lună mică,
Trei inimi din noi, o familie unită.
Refren Final
Îți mulțumesc că te trezești la șase,
Că nu renunți, chiar când nu mai poți, când te apasă.
Pentru iubirea ta, pentru tot ce faci,
Pentru că rămâi… chiar când viața tace.
Te iubesc, Petru, din tot ce sunt,
Soțul meu, tatăl copiilor, omul meu sfânt.
Orice-ar fi, orice-ar veni,
Eu sunt prințesa ta… și tu ești viața mea, să știi.
Ecaterina99
