INTRO
Sicilia mia…
terra di focu, sangu e puisia…
quannu lu mari parrava grecu
e li stiddi guardavanu l’Etna addumata…
Terra spartuta…
ma mai vinnuta.
Picchì cu nasci ccà
avi lu cori fattu di petra e lava.
---
CORO
Sicilia!
Figghia dû suli e di milli banneri!
Fenici, greci, arabi e normanni
passaru tutti…
ma tu ristasti cca!
Sicilia!
Regina antica dû Mediterraniu!
Cu l’oru di li templi e li palazzi,
cu l’anima chi nun s’arrennì mai!
---
PRIMA STROFA
Arrivaru li fenici supra li navi,
cu l’occhi chini d’oru e libertà.
Funnaru porti, mercati e cantuna,
unni lu mari addivintò cità.
Poi vinni Grecia…
Siracusa s’arrizzò comu na dea.
Tra filosofi, teatri e culonni,
la luna baciava Taormina e l’Etna.
E li cartaginesi…
cu la guerra dintra l’occhi.
Mentre Sicilia stava ‘nmenzu
tra spati, focu e destinu.
---
CORO
Sicilia!
Figghia dû suli e di milli banneri!
Fenici, greci, arabi e normanni
passaru tutti…
ma tu ristasti cca!
Sicilia!
Regina antica dû Mediterraniu!
Cu l’oru di li templi e li palazzi,
cu l’anima chi nun s’arrennì mai!
---
SECONDA STROFA
Poi vinni l’Arabia cu lu ventu d’Oriente…
e la terra fiorì.
Limoni, zagara e jardina segreti,
l’acqua cantava tra li fontani.
Palermu addivintò na stidda rara,
la capitali dû munnu sutta la luna.
E doppu…
li normanni.
Re guerrieri cu l’occhi di ghiacciu,
ma cu lu cori stregatu da Sicilia.
Custrueru cattedrali comu paradisi,
unni lu celu parìa scinniri nta la petra.
Monreale brillava d’oru…
e lu tempu s’inginucchiava.
---
BRIDGE
E passaru puru li spagnoli…
cu li corti, li re e li silenzi amari.
Ma nta li vicoli…
lu populu cantava ancora.
Passaru regni, passaru troni,
lu Regnu dî Dui Sicili…
ma la terra ristò sempri idda:
fiera,
selvaggia,
eterna.
Picchì Sicilia nun si conquista…
Sicilia si senti.
---
TERZA STROFA
Ora lu mari ancora cunta storii,
a cu sapi stari ‘n silenziu.
Li petri antichi hannu memoria,
li templi parlanu ancora cu lu ventu.
Agrigentu sona comu preghiera,
Rausa è poesia scavata nta la petra,
Catania havi lu focu nta li vini,
Messina guarda lu mari comu na matri.
E Palermu…
Palermu è na regina ferita,
bedda picchì vera.
Caotica,
sacra,
immortali.
---
CORO FINALE
Sicilia!
Terra di rè, di santi e di battagghi!
Cu lu sangu di tutti li populi
ca divintaru na cosa sula!
Sicilia!
Cu l’Etna chi vigghia la notti
e lu mari chi lava la storia,
tu si l’ultima canzuna antica
ca lu munnu nun po’ scurdari!
---
FINALE EPICO
E quannu lu ventu soffia supra li costi,
si senti ancora la vuci dî antichi:
“Sta terra nun apparteni a nuddu…
picchì è idda
ca possedi l’anima di cu ci passa.”
Sicilia eterna.
Sicilia divina.
Sicilia…
regina dû tempu.