Te-am întâlnit în liniștea din mine,
Și n-am știut că tu vei fi
Furtuna mea și calmul meu deopotrivă,
Lumina ce cade peste amintiri.
Simțeam cum lumea mea se schimbă,
Iar tu priveai ca și cum aș fi
Răspunsul la tot ce n-ai putut rosti—
Și totuși, un mister rămâne între noi…
Pre-refren
Și poate că-i târziu, dar încă simt
Cum ochii tăi mă caută adânc,
Când tot ce vreau e să te-ntreb:
Refren
Cine ești? De ce în mine te ascunzi,
De ce apari când sufletul mi-e frânt?
Cine ești? De te simt atât de mult—
Ești început sau ești un ultim drum?
Cine ești? Ai venit să mă vindeci
Sau să mă rupi în două iar?
Cine ești? Când inima mea te strigă
Fără să știe măcar…
Cine ești?
Strofa II
Cu fiecare pas spre tine,
Simt că mă pierd și totuși rămân.
Spui puțin, dar spui prea multe,
Privirea ta mă ține pe loc, pe drum.
Tremur când zâmbești aproape,
Iar timpul pare că se-oprește
Între doi străini ce se cunosc
De-o viață pe care n-au trăit-o încă.
Pre-refren
Și poate că-i greșit, dar nu mai pot
Să fug de tot ce simt când te privesc,
Când în tăcerea ta aud:
Refren
Cine ești? De ce în mine te ascunzi,
De ce apari când sufletul mi-e frânt?
Cine ești? De te simt atât de mult—
Ești început sau ești un ultim drum?
Cine ești? Ai venit să mă vindeci
Sau să mă rupi în două iar?
Cine ești? Când inima mea te strigă
Fără să știe măcar…
Cine ești?
Ponte
Dacă aș ști să te citesc,
Ți-aș spune tot ce n-am spus nimănui.
Dar te ascunzi în pașii mei,
Te simt… dar nu te văd până la capăt.
Ultimul refren (soft → exploziv)
Cine ești? – întreb și nu primesc
Decât un zâmbet ce mă face să te vreau.
Cine ești? – în ochii tăi trăiesc
Răspunsul, dar nu pot să-l ating acum.
Cine ești? – străinul ce mă simte
Mai bine decât pot eu s-o fac?
Cine ești? — întrebare fără sfârșit
Ce-n sufletul meu se transformă în dor…
Cine ești?
