Cine Ești?

Te-am întâlnit în liniștea din mine,

Și n-am știut că tu vei fi

Furtuna mea și calmul meu deopotrivă,

Lumina ce cade peste amintiri.

Simțeam cum lumea mea se schimbă,

Iar tu priveai ca și cum aș fi

Răspunsul la tot ce n-ai putut rosti—

Și totuși, un mister rămâne între noi…

Pre-refren

Și poate că-i târziu, dar încă simt

Cum ochii tăi mă caută adânc,

Când tot ce vreau e să te-ntreb:

Refren

Cine ești? De ce în mine te ascunzi,

De ce apari când sufletul mi-e frânt?

Cine ești? De te simt atât de mult—

Ești început sau ești un ultim drum?

Cine ești? Ai venit să mă vindeci

Sau să mă rupi în două iar?

Cine ești? Când inima mea te strigă

Fără să știe măcar…

Cine ești?

Strofa II

Cu fiecare pas spre tine,

Simt că mă pierd și totuși rămân.

Spui puțin, dar spui prea multe,

Privirea ta mă ține pe loc, pe drum.

Tremur când zâmbești aproape,

Iar timpul pare că se-oprește

Între doi străini ce se cunosc

De-o viață pe care n-au trăit-o încă.

Pre-refren

Și poate că-i greșit, dar nu mai pot

Să fug de tot ce simt când te privesc,

Când în tăcerea ta aud:

Refren

Cine ești? De ce în mine te ascunzi,

De ce apari când sufletul mi-e frânt?

Cine ești? De te simt atât de mult—

Ești început sau ești un ultim drum?

Cine ești? Ai venit să mă vindeci

Sau să mă rupi în două iar?

Cine ești? Când inima mea te strigă

Fără să știe măcar…

Cine ești?

Ponte

Dacă aș ști să te citesc,

Ți-aș spune tot ce n-am spus nimănui.

Dar te ascunzi în pașii mei,

Te simt… dar nu te văd până la capăt.

Ultimul refren (soft → exploziv)

Cine ești? – întreb și nu primesc

Decât un zâmbet ce mă face să te vreau.

Cine ești? – în ochii tăi trăiesc

Răspunsul, dar nu pot să-l ating acum.

Cine ești? – străinul ce mă simte

Mai bine decât pot eu s-o fac?

Cine ești? — întrebare fără sfârșit

Ce-n sufletul meu se transformă în dor…

Cine ești?