A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Langă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Privea în zare cum pe mari
Răsare și străluce,
Pe miile de luminări
Și cade în apă dulce.
Ca el în cale-i se arată
Alb luciu în fereastră,
Și tremură o lumină
Din candelă albastră.
Ea-l privea tânără și pură
Într-o nespusă beatitudine,
Iar el, în umbra de pădure,
Pareă un mort ce se ridică.
— „Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!”
El tremură ca alte dăți
În codri și pe dealuri,
Dar nu venea s-o lumineze
Cu chipul lui cel palid.
Și tot astfel zi de zi,
Dar nopțile-s̆i mai lungi,
Ea i se ruga mereu
În stele și în prunci.
Luceafărul, de dragul ei,
Cobori de sus, din ceruri,
Și-și lua chip îngereasc̆
Şi lumină în gherle.
— „O, vino, vino iar în jos,
Luceafar blând, din ceruri,
Ca să-mi dai sufletu-nvelit
În dor și-n mângâieri!”
— „De vrei să mă schimb în mort,
Ca-n cărți să mă îngropi,
Adu-mi o urmă de pământ
Și-o fărâmiţă de noroc.
Dar vrei tu să te naști din nou,
Să fii ca mine-n stele?
Ca să trăim în veci de veci,
Să nu cunoaștem zele?”
— „Eu? Pentru ce să-mi iau alt chip?
Lasă-mă-n lumea mea!
Ah! Tu nu știi cât te iubesc,
Dar nu te pot urma!”
Luceafărul atunci porni
Pe calea lui spre soare,
La Demiurg ceru-ajutor,
Cu rugă fierbinte, mare:
— „O, Doamne, dă-mi puteri și duh
Să pot în veci s-o scap,
Căci ea e doar o muritoare
Și eu, luceafăr trap!”
Demiurgul îi răspunse clar
Din sfera cea cerească:
— „Rămâi nemuritor, strălucitor,
În lumea ta firească.
Ei, oamenii, nu pot iubi
Nemărginirea toată,
Vor doar un strop de fericiri,
O clipă neîntrupată.”
Când se întoarse pe pământ
Luceafărul văzu
Pe fata lui iubită stând
Cu un voinic în blu.
Și-amândoi tineri, fericiți,
Se sărutau în lună,
Iar ea uitase de luceafăr
Și de iubirea-i bună.
Atuncea el, din cer căzând,
Se răsuci în mare
S-arătă iar în chipul lui,
De stea nemuritoare:
— „Trăiți, voi, fericiți, în rând
Cu lumea cea aleasă,
Eu sunt nemuritorul blând
Ce doar o stea vă lasă.”
KernelHarmony313
