Eu port o coroană de sticlă crăpată,
Pe frunte strălucește, dar mintea-mi e goală,
Ridic o armată de umbre și sunet,
Să creadă mulțimea că sunt al lor tunet.
Dansând pe ruine, îmi fac liturghii,
Mă cred izbăvire, dar sunt doar urgii,
Îmi iau drept scut masca de sfânt întinat,
Și jur că-s dreptate, deși-s vinovat.
Îmi clădesc scenarii cu aur fals,
Un teatru imens, dar cortina e jalnică,
Îi chem pe naivi să îmi cânte imnul,
Dar vocea lor piere, rămâne doar ritmul.
Bate, inimă, bate ca tobă păgână,
Întinde-ți pașii pe ringul de lună,
Eu sunt pe tron, dar tronul e-un dans,
O farsă, o mască, un cântec rămas.
Mă cred un erou, strigător de dreptate,
Dar sângele curge pe treptele toate,
Mă laud că-s bun, că-s moral, că-s lumină,
Dar bunătatea mea e o mască străină.
Oglinzile strigă: „Tu ești împărat!”,
Dar fiecare oglindă-i un chip sfărâmat,
Îmi văd în priviri măreția de ceară,
Și încă mă jur că voi dăinui iară.
Cuvintele mele dansează pe strune,
Îmbată, seduc, dar n-aduc minune,
Îmi scriu un cod, îl proclam drept sfânt,
Dar codul se rupe la primul cuvânt.
Îmi fac morală din spini și parfum,
Din foc de icoane și râs de costum,
Îmi strâng în cuvinte o mistică lege,
Dar tot ce ating în nisip se prelinge.
Visele-mi cresc ca un turn de hârtie,
În noapte lucește, în zi e pustie,
Îmi spun că-s titan, că-s stâlpul cel mare,
Dar vântul mă scutură ca pe-o floare.
Refrenul din mine nu tace, ci bate:
„Tu ești cel ales, tu ești peste toate!”,
Și totuși în taină aud o șoaptă,
Că-s rege de umbre, că-s minte coruptă.
Am scris în văzduh un destin de oțel,
Dar literele cad, se sting în duel,
Și totuși, dansez cu pași triumfali,
Pe scena pustie, pe ritmuri banale.
În jurul meu, râd măști de carton,
Le cred adorare, dar sunt doar canon,
Un cântec grotesc ce se tot repetă,
Un joc al minciunii cu mască perfectă.
Și cine sunt eu? Un sfânt de noroi,
Un zeu de nimic, un ecou fără noi,
Un cod moral scris pe pietre de sare,
Ce ploaia destramă, ce marea omoare.
Dar încă mai strig: „Eu sunt suveran!”,
În timp ce mulțimea mă ia ca pe-un plan,
Își joacă și ea teatrul strident,
Și astfel dansăm: absurd și dement.
Moarteasefy
