Gâzele

Pe-o frunză de păpădie

Cânta un greieraș

Pe-o frunză sta gândăcelul

Și-a apare un fluturaș

Și încep să se certe

Că nu mai este loc

Și se invită să plece

Dar nicunul nu vrea deloc

Pe frunză și albinuța

Că-i obosită și ea

Se-oprește și-o furnicuță

Povara ei este grea

Și încep sa se certe

Că nu mai este loc

Și se invită să plece

Dar nicunul nu vrea deloc

Firul de păpădie

Atent eu îl privesc

Gâzele speriate

Plâng să nu le strivesc

Dar eu știu ca e bine

Atunci când le privesc

Că așa se cuvine

Gâzele să le ocrotesc.

Spun să nu se-nspăimânte

Eu sunt al lor amic

Și-ncep toate să cânte

Chiar dacă locul e mic