Inimă rănită

Îţi văd inima rănită ,

Încercata şi obosită,

Pierdută-n intumecime ,

Te ştiu eu, şi altul nimeni,

Eu te simt, te văd, te aud,

Tu la chemări eşti cam surd,

Surd, surzit te o mulţime,

Care strigă strigă, ţine-n tine,.

Cine eşti şi ce-ţi doreşti,

Nu-ţi exprima ce iubeşti,

Da ştiu! Suntem doi bărbaţi,

Dar tu În tăcere baţi,

O pasiune consumată,

Într-o noapte lungă, înceată,

Am trăit-o amândoi,.

Iar acuma fugi de noi,

Noi nu suntem nişte oi,

Lasă turma, să fim goi,

Goi de frici şi de ruşini,

Goi de-a judecăţii spini,

Pe care eu nu-i simt,

Când te am, şi chiar nu mint,

Cu tine devin imun,

Doi bărbaţi ,ştiu! Nu-i comun,

Stiu ce simţi, ştiu ce trăieşti,

E amor, nu innebunesti,

Nu e boalã, nu-i necaz

Să ne-aruncam în extaz,

Sunt al tău şi eşti al. Meu,

Doi bărbaţi, chiar de e greu