Îţi văd inima rănită ,
Încercata şi obosită,
Pierdută-n intumecime ,
Te ştiu eu, şi altul nimeni,
Eu te simt, te văd, te aud,
Tu la chemări eşti cam surd,
Surd, surzit te o mulţime,
Care strigă strigă, ţine-n tine,.
Cine eşti şi ce-ţi doreşti,
Nu-ţi exprima ce iubeşti,
Da ştiu! Suntem doi bărbaţi,
Dar tu În tăcere baţi,
O pasiune consumată,
Într-o noapte lungă, înceată,
Am trăit-o amândoi,.
Iar acuma fugi de noi,
Noi nu suntem nişte oi,
Lasă turma, să fim goi,
Goi de frici şi de ruşini,
Goi de-a judecăţii spini,
Pe care eu nu-i simt,
Când te am, şi chiar nu mint,
Cu tine devin imun,
Doi bărbaţi ,ştiu! Nu-i comun,
Stiu ce simţi, ştiu ce trăieşti,
E amor, nu innebunesti,
Nu e boalã, nu-i necaz
Să ne-aruncam în extaz,
Sunt al tău şi eşti al. Meu,
Doi bărbaţi, chiar de e greu