Strofa 1:
Mamă, e liniște în casa mea,
Și parcă pașii tăi încă se-aud,
Pe holul unde râsul tău
Îmi spunea că o să fiu mereu destul.
Pre-refren:
Mi-e dor de mâna ta pe frunte,
De vocea care mă făcea mai bun,
Am crescut, mamă… dar fără tine
Sunt tot copilul care plânge-n drum.
Refren:
Mamă, te strig în gând în fiecare seară,
Când lumea doare și nu mai pot,
Dacă m-auzi, dă-mi un semn, oriunde ai fi,
Să știu că nu sunt singur pe pământ.
Mamă, viața m-a lovit prea tare,
Dar port în mine tot ce mi-ai lăsat,
Iar dacă cerul are un nume sfânt,
Al tău e primul pe care l-am chemat.
Strofa 2:
Am zile-n care zâmbesc forțat,
Și nopți în care te caut în vis,
Le spun copiilor povești
Cu tine, chiar dacă tu nu mai ești.
Pre-refren 2:
Mi-ai spus să fiu puternic mereu,
Chiar și când inima-mi cade jos,
Dar nimeni nu m-a învățat
Cum să trăiesc cu dorul tău.
Refren (din nou):
Mamă, te strig în gând în fiecare seară…
(ca mai sus)
Bridge (momentul care rupe):
Dacă există rai sau stele care ne văd,
Să știi că eu te caut în fiecare apus,
Și dacă lacrimile mele ajung la tine,
Să te mângâie așa cum tu m-ai crescut.
Ultimul refren (mai încet):
Mamă… dacă dragostea nu moare,
Atunci tu trăiești în fiecare pas,
Și-o să te port în mine până când
Ne-om revedea, din nou, acasă.