[Strofa 1 – 16 măsuri] Salut, eu sunt nimeni, port în mine-un univers. Tom si jery pe ecran ăsta era tot cerul șters. Revoluția în ochi – un foc mic într-un copil. Dr. Alban, MC Hammer – primii zei din propriul stil. Dublu-deck în discotecă, eram corăbier pe val. Balul era oceanul, satul – portul meu banal. De la țară, frate, unde vorbele-s săbii în teacă. Simți trădarea-n aer, ca pe-o frunză ce se pleacă. Am crescut cu oameni simpli, și cu sufletul drept. Unde-nveți repede cine-i fals cine-i corect. Am prins nopți cu lumină slabă, dar muzică vie. Și fiecare bit era o hartă spre o galaxie. [Strofa 2 – 16 măsuri] Am prins TV color ca o floare-n câmpul gri. Cărămida la ureche – telefonul greu să-l ți VR și AI acum – doar decorul într-un film. Noi veneam din praful sec, nu dintr-un alt destin. Hokei pe gheață, fotbal pe iarbă – toți eram pe scenă. Nu pixelii care mint, nu luminile din arenă. Primul MTB – cal de fier cumpărat cu trudă. Știu cum e să n-ai dar să vrei ,ca lumea să te-audă, Am crescut cu băieți și știau ce-i onoarea. Nu filtre, nu poze, ci cu munca și răbdarea. Am văzut agaricii cum cad când vine furtuna. Cum rămân doar cei tari când se ridică cortina Generația mea a fost modestă, crescută pe bit. Nu pe like-uri nici pe trenduri, ci exact pe spirit. Și tot ce-am trăit atunci mă ține și azi drept. Asta-i moștenirea mea – și pentru asta vă respect. [REFREN – 8 măsuri] Respect pentru grei, pentru cei ce-au aprins focul. Pentru beat-ul ce răsună și azi, tunetul și locul. Pentru numele mari ce-au ținut rapul pe scenă drept. Ăștia sunt realii – și pentru asta îi respect. Pentru trupele care-au scris istorie fără regret. Pentru cei ce-au ținut microfonul ca pe un legământ complet. Pentru vocile tari ce sună în sufletul meu. Respect pentru grei – ăsta-i jurământul meu. [Strofa 3 – 16 măsuri] BUG Mafia – poveste fără sfârșit, un râu ce nu seacă. Curge printre blocuri, printre cei ce nu se pleacă. Paraziții – torțe aprinse, peste generații. Au crescut soldați de rime, nu fără motivații. PashaMan – cometă, scurtă, foc adevărat. Flacăra lui încă arde printre cei ce n-au uitat. La Familia – Sălăjanul ce-a sculptat betonul. Tupeu de Borfaș – steag pus de băieții ce încă dau tonul. Ei sunt rădăcina , temelia din subsol. Au ridicat hip-hop-ul între blocuri și nămol Și fiecare vers ,a fost o lecție de drum. O hartă pentru tineri, ca un far în foc și fum. Așa că ridic pumnul sus pentru toți cei buni, Cei ce-au ținut rapul viu, nu doar pentru bani. Asta-i istoria noastră, scrisă-n suflet și în foc. Azi o duc mai departe, cu tot respectul la un loc. [Strofa 4 – 16 măsuri] Zi Uzi, zi Tataie – câți or fi de vină? Oare câți or să plece și-or să vină ? Si asta vă confirma că nu a fost greșit Întodeauna pentru todeauna, O poveste fără sfârșit [Refren Final ] ---------------

Respect old school Bro