Respect old school Bro

Salut, eu sunt nimeni, port în mine-un univers.

Tom si jery pe ecran ăsta era tot cerul șters.

Revoluția în ochi – un foc mic într-un copil.

Dr. Alban, MC Hammer – primii zei din propriul stil.

Dublu-deck în discotecă, eram corăbier pe val.

Balul era oceanul, satul – portul meu banal.

De la țară, frate, unde vorbele-s săbii în teacă.

Simți trădarea-n aer, ca pe-o frunză ce se pleacă.

Am crescut cu oameni simpli, și cu sufletul drept.

Unde-nveți repede cine-i fals cine-i corect.

Am prins nopți cu lumină slabă, dar muzică vie.

Și fiecare bit era o hartă spre o galaxie.

Am prins TV color ca o floare-n câmpul gri.

Cărămida la ureche – telefonul greu să-l ți

VR și AI acum – doar decorul într-un film.

Noi veneam din praful sec, nu dintr-un alt destin.

Hokei pe gheață, fotbal pe iarbă – toți eram pe scenă.

Nu pixelii care mint, nu luminile din arenă.

Primul MTB – cal de fier cumpărat cu trudă.

Știu cum e să n-ai dar să vrei ,ca lumea să te-audă,

Am crescut cu băieți și știau ce-i onoarea.

Nu filtre, nu poze, ci cu munca și răbdarea.

Am văzut agaricii cum cad când vine furtuna.

Cum rămân doar cei tari când se ridică cortina

Generația mea a fost modestă, crescută pe bit.

Nu pe like-uri nici pe trenduri, ci exact pe spirit.

Și tot ce-am trăit atunci mă ține și azi drept.

Asta-i moștenirea mea – și pentru asta vă respect.

Respect pentru grei, pentru cei ce-au aprins focul.

Pentru beat-ul ce răsună și azi, tunetul și locul.

Pentru numele mari ce-au ținut rapul pe scenă drept.

Ăștia sunt realii – și pentru asta îi respect.

Pentru trupele care-au scris istorie fără regret.

Pentru cei ce-au ținut microfonul ca pe un legământ complet.

Pentru vocile tari ce sună în sufletul meu.

Respect pentru grei – ăsta-i jurământul meu.

BUG Mafia – poveste fără sfârșit, un râu ce nu seacă.

Curge printre blocuri, printre cei ce nu se pleacă.

Paraziții – torțe aprinse, peste generații.

Au crescut soldați de rime, nu fără motivații.

PashaMan – cometă, scurtă, foc adevărat.

Flacăra lui încă arde printre cei ce n-au uitat.

La Familia – Sălăjanul ce-a sculptat betonul.

Tupeu de Borfaș – steag pus de băieții ce încă dau tonul.

Ei sunt rădăcina , temelia din subsol.

Au ridicat hip-hop-ul între blocuri și nămol

Și fiecare vers ,a fost o lecție de drum.

O hartă pentru tineri, ca un far în foc și fum.

Așa că ridic pumnul sus pentru toți cei buni,

Cei ce-au ținut rapul viu, nu doar pentru bani.

Asta-i istoria noastră, scrisă-n suflet și în foc.

Azi o duc mai departe, cu tot respectul la un loc.

Zi Uzi, zi Tataie – câți or fi de vină?

Oare câți or să plece și-or să vină ?

Si asta vă confirma că nu a fost greșit

Întodeauna pentru todeauna,

O poveste fără sfârșit

---------------