[Verse]
Leul Olțo, în junglă, șmecheru' suprem,
Cu gheare-n aer, parcă-i semn.
Ne prinde de coate, de cur, de coaie,
Pumni în piept, inima îți joacă șașe.
Vine pe tăcute, cu ochii de jar,
Tu bei un pahar, el îți fură iar.
Femeia ta râde, parcă-i vrăjită,
Dar tu rămâi cu mâna golită.
[Chorus]
Leul Olțo, regele străzii,
Ne apucă, ne trage, ne lasă-n frații.
Femeile plâng, dar fug cu el,
Noi rămânem doar un refren rebel.
[Verse 2]
Pe urme-i pași, dar niciodată clar,
Olțo sare, lasă doar praf amar.
În baruri de noapte, în zori de zi,
Ne fură și râde, fără a clipi.
Cică e blestem, cică-i destin,
Cu labele lui scrie un alt declin.
Ne prindem târziu, când tot s-a dus,
Olțo dispare, ca-ntr-un apus.
[Bridge]
Leul nu cere, el ia ce vrea,
Ochi de foc, inimă de stea.
Femeile noastre, trofeu în zori,
Iar noi rămânem, doar visători.