Папа

Aceeași ochi obosiți privesc în zare!

S-ajunga acasă nu au răbdare

Sa vina la copii

cas sa le-a ducă bucurii.

Dar drumu-i lung și anevoios

Prăpăstii multe sunt in cale

Dar eu tăticule te aștept

Cu ochii țintiți in depărtare!

Și uite că a sosit momentul

când te ivești din depărtare!

te așteptăm cu drag să vii!

copii tai nu au răbdare

Când intri in casa obosit,

Singurătatea ta dispare

când fetele te eau la joc

Copii tai îți dau culoare .

Atunci eram și eu micuța și multe nu înțelegeam

Acum tăticule sunt mamă !!

Acum și eu fetiță am!

Acum eu înțeleg iubirea ce-i sacrificiu, fericirea

Cei oboseala și răbdarea și ce preț are culoarea!!

Tăticul meu ,eroul meu

iubirea ta e fară margini !

Eu te aștept mereu ,mereu .

Sa vii din mare depărtare,

Cu ochii tăi cei obosiți să-mi dai culoare !!!

Și acum tăticule îți mulțumesc

Da iți spun tare "te iubesc "!

Sa-ți spun ca-n viața mea tu ești

rolul cela din povești!

Și acum tu pentru nepoțică,

Ești povestea ce-o ridica

Spre ce frumos și înstelat,

Spre tot ce e mai minunat .

Tăticule noi te iubim

SI pentru tot îți mulțumim!!!