Aceeași ochi obosiți privesc în zare!
S-ajunga acasă nu au răbdare
Sa vina la copii
cas sa le-a ducă bucurii.
Dar drumu-i lung și anevoios
Prăpăstii multe sunt in cale
Dar eu tăticule te aștept
Cu ochii țintiți in depărtare!
Și uite că a sosit momentul
când te ivești din depărtare!
te așteptăm cu drag să vii!
copii tai nu au răbdare
Când intri in casa obosit,
Singurătatea ta dispare
când fetele te eau la joc
Copii tai îți dau culoare .
Atunci eram și eu micuța și multe nu înțelegeam
Acum tăticule sunt mamă !!
Acum și eu fetiță am!
Acum eu înțeleg iubirea ce-i sacrificiu, fericirea
Cei oboseala și răbdarea și ce preț are culoarea!!
Tăticul meu ,eroul meu
iubirea ta e fară margini !
Eu te aștept mereu ,mereu .
Sa vii din mare depărtare,
Cu ochii tăi cei obosiți să-mi dai culoare !!!
Și acum tăticule îți mulțumesc
Da iți spun tare "te iubesc "!
Sa-ți spun ca-n viața mea tu ești
rolul cela din povești!
Și acum tu pentru nepoțică,
Ești povestea ce-o ridica
Spre ce frumos și înstelat,
Spre tot ce e mai minunat .
Tăticule noi te iubim
SI pentru tot îți mulțumim!!!