Lumea-n flamă

O noapte fără stele, fără lună plină,
Umbra se întinde, sufocă lumina.
Inima bate greu, cu fiecare pas,
Speranța se stinge, într-un univers înghețat.

Furtuna se apropie, cu vuiet și ploaie,
Vântul urlă tare, ca un strigăt de moarte.
Singurătatea mă cuprinde, ca o mână rece,
Sufletul meu tremură, de frica ce urmează.

În întuneric, mă pierd, fără o rază,
Frica mă înghite, ca un abis fără fund.
Nu există scăpare, nici o lumină în zare,
Doar umbrele dansează, în jurul meu, ca niște fantome.

O, noapte sumbră, de ce mă chinuiești așa?
De ce nu-mi dai pace, nici o clipă de liniște?
Sunt doar un suflet pierdut, într-un univers rece,
În căutarea unei speranțe, care pare dispărută pentru totdeauna.

Metal, thrash metal, black metal