Bulă

În tranșee Bulă , Ștrulă-ngândurați,

Turcii trag din toate părți, sunt înconjurați

Zice Bulă: hai „Măi Ștrulă, să i terminăm,

Îi strigăm pe nume, și când răspund… poc! îi secerăm!”

„Hassan!” – poc! – răsună glonțul peste șanț,

„Osman!” – poc! – și altul cade mort pe loc, săracul biet soldat.

„Suleiman!” – poc! – și turcii intră-n panică curată,

Că românii îi vânează doar cu vocea ridicată.

Turcii zic: „Hai și noi să facem cum fac ei,

Să-i strigăm pe nume, poate-i prindem și pe ei!”

„Dar cum să-i strigăm, fraților, că nu știm cum îi cheamă?”

„Simplu: BULĂ! Că ăsta-i nume românesc de seamă!”

Strigă turcii: „BULĂ!!!” – tună valea și pădurea,

Iar Bulă, calm, din tranșee, își scarpină urechea:

„Ștrulă, ia vezi cine mă strigă cu atâta foc,

Că eu nu ies, poate-i vreun nebun… sau vreun glonț în joc!”

---