Bulă

[1]  
În tranșee Bulă , Ștrulă-ngândurați,  
Turcii trag din toate părți, sunt înconjurați
Zice Bulă: hai „Măi Ștrulă, să i  terminăm,  
Îi strigăm pe nume, și când răspund… poc! îi secerăm!”

[2]  
„Hassan!” – poc! – răsună glonțul peste șanț,  
„Osman!” – poc! – și altul cade mort pe loc, săracul biet soldat.  
„Suleiman!” – poc! – și turcii intră-n panică curată,  
Că românii îi vânează doar cu vocea ridicată.

[3]  
Turcii zic: „Hai și noi să facem cum fac ei,  
Să-i strigăm pe nume, poate-i prindem și pe ei!”  
„Dar cum să-i strigăm, fraților, că nu știm cum îi cheamă?”  
„Simplu: BULĂ! Că ăsta-i nume românesc de seamă!”

[4]  
Strigă turcii: „BULĂ!!!” – tună valea și pădurea,  
Iar Bulă, calm, din tranșee, își scarpină urechea:  
„Ștrulă, ia vezi cine mă strigă cu atâta foc,  
Că eu nu ies, poate-i vreun nebun… sau vreun glonț în joc!”

---

rap