Eu sunt lumina și umbra

În mine există o lume întreagă,

O poveste ce nu se mai neagă…

Am fost furtună, am fost soare,

Am fost cădere și ridicare…

Privesc în oglindă și văd tot ce sunt,

Nu doar zâmbetul, ci și ce am ascuns,

Îmi țin trecutul aproape de inimă,

Pentru că m-a făcut mai puternică.

Am o lumină care strălucește,

O voce interioară care mă iubește,

Dar am și umbre, părți uitate,

Emoții vechi, povești complicate.

Nu mai lupt cu ceea ce simt,

Nu mai fug de propriul meu timp,

Îmi iau puterea din fiecare rană,

Din fiecare lecție trăită în viață.

Furia mea mi-a arătat hotare,

Frica mi-a cerut vindecare,

Durerea m-a învățat să aleg,

Iubirea de sine să o protejez.

Eu sunt lumină, eu sunt umbră,

Sunt rădăcină și coroană profundă,

În mine totul se unește acum,

Îmi creez propriul meu drum.

Dau fiecăruia ce merită din mine,

Nu mai ofer unde nu există bine,

Dau iubire acolo unde e respect,

Și îmi păstrez sufletul complet.

Am fost femeia care a dat prea mult,

Care a tăcut când sufletul a plâns,

Care a pus pe alții înainte,

Uitând să se aleagă pe sine.

Acum învăț să primesc,

Să merit, să trăiesc,

Nu din ego, nu din mândrie,

Ci din propria mea armonie.

Energia mea este prețioasă,

Inima mea este valoroasă,

Nu mai caut aprobarea lumii,

Eu sunt lumina propriei mele lumi.

Dansez cu trecutul meu,

Îl transform în aurul meu,

Inspir curaj, expir ce doare,

Mă ridic din nou mai tare.

Corpul meu simte libertate,

Mintea mea creează claritate,

Sufletul meu acum știe:

Eu sunt întreagă, eu sunt vie!

Eu sunt lumină, eu sunt umbră,

Sunt femeia care nu se mai uită,

Sunt echilibru, sunt adevăr,

Îmi port povestea cu sufletul meu.

Dau iubire, dar mă respect,

Dau prezență, dar aleg corect,

Tot ce ofer vine din mine,

Dintr-un suflet plin de lumină și bine.

Eu mă accept…

Eu mă iubesc…

Eu mă aleg…

Eu strălucesc…