Untitled

Mă plimb prin oraș, dar mă simt singur pe drum,

Mi-am pus sufletul pe rap, dar nu mi-a răspuns nimeni, nu…

Inima-mi bate încet, parcă n-are niciun scop,

Și tot ce-am iubit odată azi mă trage înapoi în loc.

(Vers 1)

Am crescut între blocuri unde visele mor,

Unde fratele trădează pentru un ban sau un nor,

Și-am dat tot ce-am avut, da’ n-am primit înapoi,

Că lumea-i rece rău, parcă trăim printre nevoi.

Tu ai fost lumina mea când era întuneric,

Dar ai plecat într-o zi, fără un gest, fără un semn sincer,

Mi-ai lăsat în piept un gol care nu se mai închide,

Și mi-am învățat lecția: iubirea doare, nu râde.

(Hook)

Mă plimb prin oraș, dar mă simt singur pe drum,

Mi-am pus sufletul pe rap, dar nu mi-a răspuns nimeni, nu…

Inima-mi bate încet, parcă n-are niciun scop,

Și tot ce-am iubit odată azi mă trage înapoi în loc.

(Vers 2)

Am nopți în care simt că mă apasă tot ceru’,

Și zile în care mă lupt cu mine, parcă-s eu dușmanu’ meu,

Am prieteni puțini, da’ adevărați – restul s-au dus,

Când au văzut că nu cad, au încercat să mă dea jos de sus.

În viața asta praf nu mai sper la minuni,

Știu că dacă nu muncesc eu, nu apar drumuri mai bune,

Dar trag aer adânc și continui, nu mă rup,

Că am un vis în cap și-l alerg până rămân fără suflu.