Loading…
Lyrics
Ea, mâna marelui Brâncuși,
Convins-a stânca să vorbească,
Să cânte-n ton de pescăruși
În limba noastră strămoșească!
A înălțat spre cer, cioplit,
Un fel gând spre Dumnezeu,
Un turn înalt și infinit
Care să dăinuie mereu.
Ne-a fermecat cu-a lui Măiastră,
Din daltă ne-a trimis Sărut,
Să ne-amintim de țară noastră
Și s-o iubim ca la-nceput.
La Târgu-Jiu te pleci sub poartă,
Uimit, pășind în pragul serii,
Cu capu-n mâini, bătut de soartă,
Umil cum e Masa Tăcerii!
Brâncuși ne-nvață a iubi,
Căci arta, spune el, unește,
Ca Domnișoara Pogany
Cu-al ei surâs ce cucerește.
Plecat-a fost, ultimii ani
Dar gândul bun, mereu rămasă
Tot la ai lui, la Peștișani
Și la Hobița lui, acasă!
Cu testament el ne-a lăsat,
Bucăți de piatră gri dar vie,
Să ne vorbească ne-ncetat
Iubirea de frumos să-nvie!
Details
GeneratedJan 26, 2025
Duration3:15
LanguageRO
Style
Soft jazz with bossanova accents Melancholic
Credits
Prompt byCrissVass
ModelAria v4
