Nu mă-nțelegi..

Glumesc peste rană ca să nu-mi vezi tremurul.

Zâmbetul ține loc de strigăt, dar nu-l vindecă.

Tu vezi lumină, eu port furtună,

și-mi doresc să mă citești, nu să mă ghicești.

Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.

Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.

Dacă rămâi o clipă în tăcerea mea,

o să vezi omul care vrea să fie simțit, nu interpretat.

Când mi-e dor, se face nod în mine

și iese ca nerv, nu ca dorință.

Tu auzi tonul, eu trăiesc lipsa,

și-mi doresc să mă vezi dincolo de reacție.

Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.

Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.

Dacă rămâi o clipă în tăcerea mea,

o să vezi omul care vrea să fie simțit, nu interpretat.

Când spun „gata”, vreau doar aer,

vreau liniște, nu plecare.

Tu auzi finalul, eu caut echilibru,

și-mi doresc să înțelegi că nu fug de tine, ci de haosul meu.

Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.

Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.

Dacă rămâi o clipă în tăcerea mea,

o să vezi omul care vrea să fie simțit, nu interpretat.

Par puternic ca să nu devin povară,

dar puterea mea e doar un scut vechi.

Eu caut sprijin, nu distanță,

și-mi doresc să vezi inima, nu armura.

Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.

Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.

Dacă mă privești fără grabă, fără teamă,

o să găsești omul care vrea să fie ținut, nu lăsat.