[Verse]
Roberto Cavalli, pe stradă-s diavol îmbrăcat,
Lucifer în spate-mi șoptește, păcate împachetat.
Salariu ars pe zi, n-am timp de economii,
Cocaină, iarbă, femei - luxul e un obicei.
Strada mă știe, droguri multe, rău de tot,
În ceasul de aur se reflectă suflet mort.
Nopți albe, fumul gros, vise sparte-n cioburi,
Banii vin și pleacă, parcă-s valuri peste globuri.
[Chorus]
Lucifer, îmi zice: „Arde, n-ai frică,
Viața-i scurtă, fă-o mare, lasă lumea mică!”
Lucifer, în oglindă-mi râde ironic,
Pierdut în haos, ritmul devine cronic.
[Verse 2]
Femei la produs, rușinea-n buzunar,
Îmi strigă lumea-n față: „Ești un rege murdar!”
Dar ce știu ei, călcăm pe șerpi, venin pe talpă,
Visele-s pătate, dar nu-i cale să mă scaldă.
Prafuri-n aer, zboară timpul, nu mai simt,
Inima bătea cândva, acum doar se frânge-n ritm.
Împart plicuri, împart dureri, le las pe toți cu gând,
Că Lucifer e cu mine, la fiecare pas de drum.
[Chorus]
Lucifer, îmi zice: „Arde, n-ai frică,
Viața-i scurtă, fă-o mare, lasă lumea mică!”
Lucifer, în oglindă-mi râde ironic,
Pierdut în haos, ritmul devine cronic.