Din baieti Buni Vagabonti !

Din băieți buni pe stradă s-au făcut vagabonți,

Pentru pâinea de-acasă s-aruncă pe front,

Lumea-i vede infractori, decăzuți și murdari,

Dar acasă sunt tați, sunt eroi adevărați,

Joacă libertatea la zar în cartier, aaaaa

Cu frica la spate, cu durerea-n piept de fier,

Demonul le șoptește să calce pe cărare rea,

Dar pentru-ai lor copii își rup sufletul, nu cedea,

Știu că păcătuiesc, dar n-au alt drum pe masă,

Mai bine în cătușe decât foame în casă,

Dacă pică în iad, e cu Hitler la pahar,

Dar măcar știu că-n viață au iubit cu amar,

Strada-i judecă rece, le spune „infractori”,

Dar ei cară pe umeri griji și viitori, aaaaa

Nu visează la lux, nici la palate mari,

Ei doar pun o pâine pe masă, cu mâini de oțel tari,

Din băieți buni au rămas umbre ce ard,

Își scriu viața pe asfalt, cu pași grei și hard,

Pentru-ai lor sunt zid, chiar de lumea îi scuipă,

Și în ochii de copil toată vina se rupe,

Și dacă mâine cad, îi las lui Nicușor un blestem,

Nu cu vorbe de preot, ci direct din sistem,

Fericirea lui se naște când pe stradă e chin,

Să-i dea viața nopți albe și coșmaruri din plin.