🎵 „Departe, dar Împreună”
(baladă lentă despre familie și dor)
🕊️ Strofa 1:
Eu sunt Lucian, fratele cel mare,
Plecat de ani buni, prin străinătate,
Am fost mereu cel care ține,
Familia strânsă, cum poate.
Valentin, frate cu suflet rebel,
Cu zâmbet și glume mereu la el,
Prin Germania-și trăiește visul,
Dar în suflet poartă dorul și risul.
---
🌙 Refren:
Mama acasă, privește spre cer,
Tata ne vede, dar nu mai e aici să ne ceară „să fim ieri”.
Străinătatea ne ține departe,
Dar dragostea noastră trece și mări, și noapte.
---
🕊️ Strofa 2:
Robert e tată, cu inimă blândă,
Pe Tudor îl crește cu drag, cu răbdare,
E nepotul meu drag, micuțul meu soare,
Ce-mi dă putere când viața mă frânge tare.
Iar Marian, frate cu viață de film,
A avut drumuri grele, dar n-a căzut din senin,
Are pe Eva-Maria, floare divină,
Cea mai frumoasă mândrie din lume, din tină.
---
🌙 Refren:
Mama acasă, privește spre cer,
Tata ne vede, dar nu mai e aici să ne ceară „să fim ieri”.
Străinătatea ne ține departe,
Dar dragostea noastră trece și mări, și noapte.
---
🌧️ Strofa 3:
Sora mea mică, plecată devreme,
În Italia singură, printre străine teme,
Ne-am făcut griji, dar a răzbit cu putere,
E mândria noastră, lumina din ere.
Iar mama, săraca, rămâne la poartă,
Cu poze, cu doruri, cu inima spartă.
Ne strigă pe nume în gând în fiecare seară,
Și ne iartă tăcerea, ne iartă iar și iară.
---
💔 Refren final (lent, cu cor și pian):
Mama acasă, privește spre cer,
Tata ne vede, dar nu mai e aici să ne ceară „să fim ieri”.
Departe suntem, dar nu-s drumuri străine,
Că sângele nostru ne ține — mereu împreună, și bine.
---
🕯️ Outro (vorbit, cu voce blândă):
„Pentru tata, pentru mama…
Și pentru toți frații mei, oriunde ar fi —
Să știe că-i port cu mine, în fiecare zi.”
