[Verse 1]
Cînd ies noaptea la țigară,
Umbre-n stradă, liniștea amară.
Un bec pâlpâie, stins de povară,
Picioare grele, dar mintea zboară.
Fumul dansează, cerul respiră,
Luna ascunsă, parcă conspiră.
Blocuri murmură povești pierdute,
În colțuri negre, vieți necunoscute.
[Chorus]
Cînd ies noaptea la țigară,
Gândurile-mi sar ca o chitară.
Fiecare fum, o nouă întrebare,
De ce mă-ntorc, de ce mă doare?
[Verse 2]
Bătrâni pe bancă, tăcuți, uită vremea,
Un câine latră, își strigă dilema.
Fierb orașele-n vise furate,
Trotuare scrijelite de pași uitate.
Îmi sting țigara, dar focul rămâne,
În pieptul meu, în clipele comune.
Cuvintele-s scrum, dar ard în tăcere,
Fiecare noapte e o altă părere.
[Chorus]
Cînd ies noaptea la țigară,
Gândurile-mi sar ca o chitară.
Fiecare fum, o nouă întrebare,
De ce mă-ntorc, de ce mă doare?