(Refren 1)
Eu sunt zidul de la Roberto Ziduri,
Când intru-n poartă, tremură tribune, jur-i,
Mingea vine tare, dar o prind pe loc,
Sunt portarul ăla care n-are noroc — are foc! 🔥
(Strofă 1)
De mic copil cu mănuși-n mână,
Pe ploaie, pe frig, am tras la lumină,
Am crescut din nimic, da’ cu visu’ curat,
Acum mă strigă lumea “portarul consacrat!”
Am reflexu’ de panteră, sânge de luptător,
Când sare mingea, eu sar mai ușor,
Pe linia porții, frate, sunt stăpân,
Nimeni nu-mi dă gol, chiar de trage din tun!
---
(Refren 2)
Cine vine pe la mine, se lovește de zid,
N-am teamă, n-am frică, doar focus și ghid,
De la Roberto Ziduri, numele răsună,
Portarul numărul unu — poarta mea e lună! 🌙
---
(Strofă 2)
Pe teren mă simt ca un rege în regat,
Că portarul bun nu-i doar talentat,
E muncă zilnică, sânge și sudoare,
Fiecare antrenament e luptă și onoare.
Când lumea zice “nu poți”, le zic “ba da”,
Că fiecare minge-mi dă forță-n inima mea,
Și când aud “Ziduri” în tribunele pline,
Știu că strigă pentru mine, pentru mine!
---
(Refren 3)
Sunt în poartă și n-ai cum să dai,
Am timing perfect, frate, nu greșesc, hai,
De la Ziduri până-n lume mă duc,
Că portaru’ ăsta face valuri, n-are truc! ⚡
---
(Strofă 3)
Am văzut adversari mari, dar toți au căzut,
Când sar pe minge, parcă zbor în vânt,
N-am frică, doar credință și vis,
Fiecare paradă e un nou început scris.
Când fluieru’ sună, mă transform complet,
Tot ce simt în suflet iese în reflex,
Și-n ochii mei vezi un singur scop:
Să țin poarta curată, să stau sus, nu jos!
---
(Strofă 4)
Nu caut faimă, doar respectul din joc,
Să zică lumea “ăla-i tare, n-a luat niciun gol!”,
Pe vestiar glume, dar pe teren sunt serios,
Mă știi, sunt portar, dar și om credincios.
Că munca mă definește, nu doar un meci,
Când alții dorm, eu sar pe mingi reci,
Am suflet mare, inima curată,
Și la Ziduri sunt legenda adevărată! 🧤
---
(Refren 4)
Sunt zidul, frate, nu poți trece de mine,
Scrie-n istorie, se știe bine,
De la Roberto Ziduri până la visul suprem,
Portarul ăla-s eu — și lumea strigă “Respect!” 🙌
---
(Strofă 5 – Finală)
Acum ridic privirea spre cer senin,
Că tot ce-am fost mic, azi s-a făcut destin,
Și dacă mâine-n poartă iar voi fi,
Să știi că dau tot, până la ultima zi.
N-am coroană, dar am mănuși de aur,
Și poarta mea e templu, nu doar un zid de laur,
Că-s portaru’ ăla care n-are frică-n sân,
Sunt cel mai bun de la Ziduri — și-o zic pe bun! 🏆
---
