Nu mă tem de sărăcie, că-s sărac de când mă știu
Și cum merge lumea asta, prea bogat nici n-o să fiu..
Nu mă tem de bogăție, că și Iov a fost bogat,
Dar le stăpânea pe toate, miluind neîncetat..
Sincer, nu mă tem de boală, știu că merit s-o-ncasez,
Fiindcă trupul ăsta tânăr nu prea pot să îl dresez..
Las' să treacă prin canoane, să mai rabde și dureri
Ca să uite ce-i plăcerea iubitorul de plăceri!..
Nu mă tem de bârfa lumii, fiindcă am bârfit și eu,
Deci nu-i cazul să mă supăr că-s bârfit la rândul meu.
După cum și Domnul zice, când cu spada vei lovi,
Nu te-așteaptă zile bune, căci de spadă vei pieri!
Nu mă tem de umilințe, mai degrabă le aștept,
Să slăvești un om ca tine, nu prea mi se pare drept..
Cade-se a bea paharul umilinței de-orice fel,
Ca să scape bietul suflet de mândria cea din el!
Toată slava se cuvine numai Domnului Iisus,
Care pentru viața noastră, pân' la moarte S-a supus..
De aceea las' să vină peste mine umiliri,
Ca să înțeleg mai bine Taina marii Lui iubiri!
Nu mă tem să pierd pe nimeni, fiindcă nimeni nu-i pierdut:
Sufletul în Rai se duce, dacă-n Domnul a crezut,
Iar de a trăit degeaba, necrezând în Dumnezeu,
Chiar 'nainte ca să moară, vrednic e de plânsul meu