Nu rupe ce nu-ti aparține

Strofa 1

Ai urcat la tribună cu mâna murdară,

Crezând că istoria poate fi călcată în picioare.

Ai rupt chipuri, ai râs, ai sfidat ce e sfânt,

Dar nu rupi un neam doar cu gestul tău mărunt.

Ai confundat puterea cu dreptul de a domina,

Dar sângele memoriei nu se poate fura.

Când calci peste valori cu zâmbet meschin,

Să știi: ele rămân și răsună deplin.

Refren

Nu rupe ce nu‑ți aparține

Că nu poți rupe rădăcina din mine.

Trec funcții, trec oameni, trec ani,

Dar valorile stau — judecători suverani.

Strofa 2 (anti-cenzură)

Ai crezut că simbolul moare când îl rupi,

Dar adevărul stă tare, nu-l clatini tu.

Fiecare gest de cenzură cade în gol,

Și vocea neamului răsună: „Libertate, nu control!”

Refren

Nu rupe ce nu‑ți aparține,

Că nu poți rupe rădăcina din mine.

Trec funcții, trec oameni, trec ani,

Dar valorile stau — judecători suverani.

Strofa 3 (adăugată, anti-cenzură, dură)

Nu ne pot înfrânge legile voastre cretine,

Nici frica voastră nu ne poate ține.

Fiecare cuvânt liber este fulger de foc,

Și de voi aici nu va rămâne loc.

Bridge (vorbit / dramatic)

Nu e ură.

E memorie.

Nu e răzbunare.

E aducere aminte.

Ultimul refren (mai lent / grav)

Nu rupe ce nu‑ți aparține,

Că nu poți rupe rădăcina din mine.

Trec funcții, trec oameni, trec ani,

Dar valorile stau — judecători suverani.